Pribeag prin lumea de nevoi
Ai fost și Tu, Isuse,
Când umblai pe-acest pământ
Și nimeni nu Te recunoscuse.
Pribeag sunt și eu,
Dar mă îndrept spre patria cerească,
Bătut de vânt și ploi,
Dar Tu-mi ești a mea casă.
Tu îmi ești adăpost în vreme rea
Când sunt căzut sub povară grea
Și crucea n-o mai pot duce,
Tu vii să mă ajuți să urc cu ea,
Cum Tu ai urcat la Golgota.